govésc, vb. IV (înv.) 1. a respecta, a onora. 2. a trăi ca fată. 3. a tânji, a-i fi dor, a lâncezi.
vb. – 1. A păzi, a sta cu mireasa în noaptea dinaintea nunții. – 2. (Trans., Mold., Bucov.) A se topi, a se mistui, a suferi, a tînji. – 3. (Trans.) A plînge, a se jelui. Var. (Trans.) gogi. Sl. govĕti „a posti” (DAR), cf. bg. govejă „a posti”, sb. goveti „a tăcea”. – Der. govie, s.f. (mireasă; petrecere); gogie (var. godie), s.f. (Trans., mireasă); govitor, adj. (înv., milostiv).