grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de definitie/cultiva">cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. grădinăreáscă
intranz. rar A practica ocupația de grădinar; a fi grădinar. /Din grădinar