grăuncioare, s.n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.
grăuncioare, s.n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.
s. n. (sil. -cior), pl. grăuncioáre
s. n. (sil. -cior), pl. grăuncioáre
grăunciori, s.m. v. STATOLÍT. 2. (Bot.) Incluziune intracelulară, solidă, de grăunciori de amidon, la plante. – [DEX '98]