grațieri, s.f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația.
s. (JUR.) (înv.) grație. (Condamnatul a obținut ~.)
f. 1) v. A GRAȚIA. 2) Favoare acordată cuiva constând în absolvirea de o pedeapsă; iertare a unui păcat. 3) Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. /v. a grația