grăbiri, s.f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ♢ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.
s. 1. v. accelerare. 2. v. devansare.
s. v. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor.
≠ tărăgănare
s. f., g.-d. art. grăbírii; pl. grăbíri
f. 1) v. A GRĂBI și A SE GRĂBI. 2) Tendință de a face ceva sau de a ajunge undeva mai repede; grabă. /v. a grăbi