s.n. 1. Redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare. V. grafie (2) [în DN]. ♦ Manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate. 2. (Liv.) Tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă. [< fr. graphisme].
s. n. 1. redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare. ♢ manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate. 2. tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă. 3. (muz.) gen de compoziție contemporan în care partitura conține desene ce trebuie să sugereze interpreților improvizarea muzicii. (< fr. graphisme)