s.f. Studiul particularităților individuale ale scrisului, cu aplicații în criminalistică, în psihologie, psihiatrie etc. – Din fr. graphologie.
s. f., art. grafología, g.-d. grafologíi, art. grafologíei
f. Disciplină care se ocupă cu studiul scrisurilor individuale în vederea stabilirii autenticității unor acte, iscălituri etc. /<fr. graphologie
s.f. Studiul raporturilor care există între scrisul unei persoane și caracterul ei. ♢ Grafologie patologică = disciplină care se ocupă cu studierea deformării scrisului în urma unei boli mintale. ♦ Studiul asupra caracterului scrisului cuiva în scopul recunoașterii autenticității unor documente, înscrisuri etc. [Gen. -iei. / < fr. graphologie, cf. gr. graphein – a scrie, logos – știință].
s. f. studiul particularităților scrisului cuiva, în psihologie, medicină, criminalistică, în scopul identificării anumitor trăsături de caracter, autentificării unor documente, înscrisuri etc. (< fr. graphologie)