grămezi, s.f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ♢ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire (organizată) de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.
s., adv. 1. s. maldăr, morman, movilă, purcoi, (rar) strânsură, (pop.) troian, (reg.) mâglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. v. teanc. 3. s. v. mulțime. 4. s. v. ceată. 5. s. mulțime, (fig.) armată. (O ~ de muncitori.) 6. s. (SPORT; la rugbi) meleu. 7. adv. v. buluc. 8. s. mulțime, seamă. (Și-a rezolvat o ~ de probleme.) 9. s. mulțime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vești.) 10. s. mulțime, șir, (fam.) cârd. (A trecut o ~ de ani de când nu ne-am văzut.)
f. 1) Cantitate mare de lucruri, de materiale puse unele peste altele în neorânduială. 2) Grup numeros și neorganizat (de ființe); droaie; mulțime. ~ de haine. ~ de bani. [G.-D. grămezii] /<sl. gramada
s.f. – 1. s.f. – 1. Cantitate mare de obiecte strînse la un loc, morman. – 2. Cantitate, mulțime. – 3. (Mold., Bucov.) Comunitate, obște. – Mr., megl. grămadă. Sl. (bg., sb.) gramada (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 141; Berneker 345; DAR), cf. pol. gromada, mag. garmada, alb. germadha „ruine” (Meyer 119). Totuși, Lahovary 331 crede că este vorba de un cuvînt anterior indoeurop. – Der. (în)grămădi, vb. (a pune la un loc, a acumula, a aduna; a înghesui); îngrămădeală, s.f. (aglomerație, înghesuială).