grandomani, -e, s.m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).
s. m., pl. grandománi
m. Persoană care suferă de grandomanie. /Din grandomanie
s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngâmfat. [< grandomanie].
s. m. f. cel care suferă de grandomanie. (< grandomanie)
grandomanii, s.f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. grand, rom. manie.
s.f. Mania de a se crede foarte important, de a acorda o importanță deosebită propriei personalități; (p. ext.) înfumurare, îngâmfare. [Gen. -iei. / cf. lat. grandis – mare, gr. mania – manie].