granițe, s.f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ♢ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., scr. granica.
f. 1) Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; frontieră; hotar. ♢ Peste (sau dincolo de) ~ într-o țară străină. De peste ~ dintr-o țară străină. 2) fig. Punctul cel mai îndepărtat; margine; hotar. [G.-D. graniței] /<bulg., sb. granica