gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.
tranz. (persoane) A răsplăti printr-o gratificație. /<lat. gratificari, fr. gratifier
vb. I. tr. A da cuiva o răsplată, a acorda o favoare. [P.i. gratífic, 3,6 -că. / < lat., it. gratificare, cf. fr. gratifier].