gratificații, s.f. Recompensă bănească ce se acordă unui angajat peste salariul obișnuit, de obicei la sfârșitul anului, pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor de muncă. – Din fr. gratification, lat. gratificatio.
s. recompensă. (A primit o ~ în bani.)
s. f. (sil. -ți-e), art. gratificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. gratificáției; pl. gratificáții, art. gratificáțiile (sil. -ți-i-)
f. Retribuție suplimentară, acordată unui salariat, pentru merite deosebite. /<fr. gratification, lat. gratificatio, ~onis
s.f. Răsplată bănească care se acordă peste salariu sau retribuție. [Gen. -iei, var. gratificațiune s.f. / cf. it. gratificazione, fr. gratification, germ. Gratifikation].
s. f. 1. retribuție suplimentară acordată de unele unități economice lucrătorilor care s-au distins în muncă. 2. (psihiatr.) obiect, gest, cuvânt destinat a satisface dorințele sau necesitățile bolnavului. (< fr. gratification, lat. gratificatio)