gripe, s.f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.
f. Boală contagioasă, care se manifestă prin febră, dureri musculare, tuse și guturai. [G.-D. gripei] /<fr. grippe, germ. Grippe
s.f. Boală epidemică infecțioasă, manifestată mai ales prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare. [< fr. grippe].
s. f. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)
(cuiva) carburatorul expr. (er. – d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex.
gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A (se) bloca în timpul funcționării. ♢ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.
pers. 3 se ~eáză intranz. (despre motoare) A se bloca în timpul funcționării din cauza lipsei de lubrifianți. /<fr. gripper
intranz. A se îmbolnăvi de gripă. /<fr. gripper
vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor și despre motoare) A (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnăvi de gripă. [< fr. gripper].
vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnăvi de gripă. (< fr. gripper)