grohăituri, s.n. Faptul de a grohăi; strigăt caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohai.
s. v. guițat.
s. n., pl. grohăíturi
grohăituri, s.f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.
s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri