grohote, s.n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.
s. grohotiș. (Loc acoperit cu ~.)
s. v. grohăit, grohăitură, guițare, guițat, guițătură.
s. n., pl. gróhote
n. Grămadă de bucăți de rocă, formată la poalele munților și pantelor în urma sfărâmării stâncilor. /Din a grohoti