gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.
gropițe, s.f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.