gropnițe, s.f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).
s. v. cavou, criptă.
s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe
f. 1) Încăpere între pronaosul și naosul unei biserici în care se află, de obicei, mormintele ctitorilor. 2) Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situat lângă o biserică. /<bulg. grobnica