grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.
adj. groscior. (Un material mai ~.)
≠ subțirel
adj. m., pl. grosúți; f. sg. grosúță, pl. grosúțe
(diminutiv de la gros) Care este cam gros; destul de gros; groscior. /gros + suf. ~uț