grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.
vb. v. îngâmfa.
vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluți, strâmba, urâți.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grozăvésc, imperf. 3 sg. grozăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. grozăveáscă
intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav