definiția guit definiție dex

interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul scos de porci; coviț. – Onomatopee.

interj. groh!, (Mold. și Bucov.) coviț! (Porcul face: ~!)

interj.

interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita sunetul produs de porc). /Onomat.

interj. – Imită strigătul porcului. Creație expresivă, cf. coviț. – Der. guița, vb. (despre porci, a scoate strigăte), cf. bg. gucam (după Conev 57, din bg. kviči); guițătură, s.f. (guițat). După cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guița” și „a gînguri”, această rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf. guț, s.m. (porumbel).

pers. 3 guíță, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate strigăte caracteristice speciei; a covița. [Pr.: gu-i-] – Din guiț.

vb. v. grohăi.

vb., ind. prez. 3 sg. și pl. guíță

pers. 3 guíță intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, prelungi și ascuțite, caracteristice speciei; a face „guiț-guiț”. /Din guiț

, guiț v.i. 1. a denunța, a informa, a pârî. 2. a protesta în mod zgomotos.