guralivi, -e, adj., s.m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guralíu, -íe adj.] – Din bg. govorliv (după gură).
s., adj. v. flecar.
≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, închis
adj. m., s. m., pl. guralívi; f. sg. guralívă, pl. guralíve
și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /<bulg. govorliv