(I) gușteri, s.m., (II, III) guștere, s.n. I. S.m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. S.n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S.n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter.
(zool. ) s. m., pl. gúșteri
m. 1) Șopârlă cu spatele verde și cu coada foarte lungă, care se hrănește cu insecte; șopârlă verde. 2) pop. Parte a tubului digestiv cuprins între faringe și stomac; esofag. 3) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; omușor; uvulă; împărătuș. /<bulg., sb. gušter
s.m. – 1. Varietate de șopîrlă, Lacerta viridis. – 2. Anghină difterică (pe laringe). – 3. Gît, gîtlej, beregată. – 4. Omușor. – 5. Anghină. – Mr. guștu, megl. gușter. Sl. (bg., sb., cr.) gušter (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl. jašterŭ „șopîrlă”, ngr. vουστέρα. Pentru semantism, cf. Cihac. – Der. gușteroaică, s.f. (șopîrlă); gușteriță, s.f. (parazit intestinal, la cai), din sl. jašterica, sb. gušterica, bg. gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 24); gușterariță, s.f. (anghină).