hârâitori, -oare, adj., HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s.f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S.f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.
adj. m. (sil. -râ-i-), pl. hârâitóri; f. sg. și pl. hârâitoáre