hârțoage, s.f. (Depr.) Hârtie scrisă, document, act (vechi sau fără valoare). [Var.: hârțog s.n.] – Din hârtie.
s. terfelog.
s. f., g.-d. art. hârțoágei; pl. hârțoáge
~ge f. peior. Hârtie scrisă (document, act etc.), lipsită de valoare. Un teanc de ~ge. [G.-D. hârțoagei] /hârtie + suf. ~oagă