hấrcâi, vb. IV. Intranz. A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
vb. v. hârâi.
vb., ind. și conj. prez. 3 hârcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá
intranz. A răsufla greu scoțând sunete răgușite, hârâitoare. ~ de mânie. /<Onomat.
, hấrcâi, vb. IV (reg.) 1. a răsufla cu greu; a hârâi, a tuși înăbușit. 2. a zgâria un perete, a râcăi; a șurlăi.