hăituieli, s.f. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [Pr.: -tu-ia-] – Hăitui + suf. -eală.
s. 1. v. hăituire. 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)
s.f., g.-d. art. hăituiélii; pl. hăituiéli