hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham2. – Ham2 + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămuiésc, imperf. 3 sg. hămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hămuiáscă
, hămuiesc I v.t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v.r. a se căsători.