hărțuieli, s.f. Faptul de a (se) hărțui. [Pr.: -țu-ia-] – Hărțui + suf. -eală.
s. v. încăierare.
s. f., g.-d. art. hărțuiélii; pl. hărțuiéli
~iéli f. 1) v. A HĂRȚUI și A SE HĂRȚUI. 2) Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane. [Sil. -țu-ia-] /a hărțui + suf. ~eală