hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se sfădi. [Var.: hărcătí vb. IV] – Din harhăt.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărhătésc, imperf. 3 sg. hărhăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărhăteáscă