vb. v. măcăi.
hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.
vb. v. icni.
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hâcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá
intranz. pop. A produce un sunet scurt și nearticulat, provocat de o încordare puternică sau de o durere neașteptată; a icni. /hâc + suf. ~âi