hainii, s.f. 1. Răutate, cruzime, câinoșenie; dușmănie. 2. (Înv.) Trădare; răzvrătire. [Pr.: ha-i-] – Hain + suf. -ie.
s. v. trădare.
s. f. (sil. ha-i-), art. hainía, g.-d. art. hainíei; pl. hainíi, art. hainíile
~i f. rar Caracter hain. /hain + suf. ~ie