s.f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compuși organici când se transformă în săruri. – Din fr. halochromie.
s. f. (sil. -cro-), art. halocromía, g.-d. halocromíi, art. halocromíei
s.f. Fenomenul de colorare a unor compuși organici când aceștia se transformă în săruri. [Gen. -iei. / < fr. halochromie, cf. gr. hals – sare, chroma – culoare].