definiția halterele definiție dex

haltere, s.f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). – Din fr. haltère.

haltere, s.f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). – Din fr. haltère.

s. (SPORT) greutate. (A ridicat o ~ de 100 de kg.)

s. (SPORT) greutate. (A ridicat o ~ de 100 de kg.)

(sport) s. f., g.-d. art. haltérei; pl. haltére

(zool.) s. f., pl. háltere

(sport) s. f., g.-d. art. haltérei; pl. haltére

(zool.) s. f., pl. háltere

~e f. sport 1) Aparat de atletism alcătuit dintr-o bară, la capătul căreia se fixează discuri metalice de diferite greutăți. 2) la pl. Sport practicat cu acest aparat; atletică grea. [G.-D. halterei] /<fr. haltere

~e f. sport 1) Aparat de atletism alcătuit dintr-o bară, la capătul căreia se fixează discuri metalice de diferite greutăți. 2) la pl. Sport practicat cu acest aparat; atletică grea. [G.-D. halterei] /<fr. haltere

s.f. 1. Aparat alcătuit din două rânduri de discuri metalice legate între ele printr-o bară, folosit în atletica grea. ♦ (la pl.) Sport practicat cu acest aparat. 2. (la pl.) Balansiere (3). [< fr. haltère, cf. gr. halter – balanță].

s.f. 1. Aparat alcătuit din două rânduri de discuri metalice legate între ele printr-o bară, folosit în atletica grea. ♦ (la pl.) Sport practicat cu acest aparat. 2. (la pl.) Balansiere (3). [< fr. haltère, cf. gr. halter – balanță].

s. f. 1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră. ♢ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr. haltère)

s. f. 1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră. ♢ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr. haltère)