vb., ind. prez. 3 sg. halucineáză
~éz intranz. rar A avea halucinații. /<fr. halluciner
vb. I. intr. A avea halucinații. [< fr. halluciner].
vb. intr. a avea halucinații. (< fr. halluciner)
halucinați, -te, s.m. și f. Persoană care are halucinații. – Din fr. halluciné, lat. hallucinatus.
s. m., pl. halucináți
~ți m. Persoană care are halucinații. /<fr. halluciné, lat. hallucinates
s.m. și f. Cel care are halucinații. [Cf. fr. halluciné, lat. hallucinatus].