definiția halucinatii definiție dex

halucinați, -te, s.m. și f. Persoană care are halucinații. – Din fr. halluciné, lat. hallucinatus.

s. m., pl. halucináți

~ți m. Persoană care are halucinații. /<fr. halluciné, lat. hallucinates

s.m. și f. Cel care are halucinații. [Cf. fr. halluciné, lat. hallucinatus].

halucinații, s.f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.

s. nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.)

s. f. (sil. -ți-e), art. halucináția (sil. -ți-a), g.-d. art. halucináției; pl. halucináții, art. halucináțiile (sil. -ți-i-)

~i f. 1) Stare psihică patologică manifestată prin perceperea unor lucruri inexistente în realitate. 2) Imagine vizuală bizară, produsă de o asemenea stare; iluzie; himeră; vedenie. [G.-D. halucinației; Sil. -ți-e] /<fr. hallucination, lat. hallucinatio, -ionis

s.f. Stare psihică anormală sub imperiul căreia cineva crede că percepe lucruri sau situații care de fapt nu există; vedenie. [Gen. -iei, var. halucinațiune s.f. / cf. fr. hallucination, lat. hallucinatio].

s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ♢ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio)