handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea sau a-și crea (printr-o manevră) un avantaj asupra unui adversar, într-o întrecere, într-o competiție sportivă. 2. Fig. A stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. – Din fr. handicaper.
vb., ind. prez. 1 sg. handicapéz, 3 sg. și pl. handicapeáză
~éz 1. tranz. (echipă, concurenți, adversari) A pune într-o stare de handicap; a dezavantaja. 2. intranz. A crea un handicap pentru adversar. /<fr. handicaper
vb. I. tr. 1. A echilibra șansele unor concurenți într-o întrecere. 2. (Fig.) A pune în inferioritate (pe cineva); a stânjeni. [Cf. fr. handicaper].
vb. tr. 1. a avea sau a-și crea un avantaj asupra adversarului într-o competiție. 2. a pune pe cineva în inferioritate. (< fr. handicaper)