s.n. Sinucidere prin definitie/spinteca">spintecarea pântecelui, practicată în Japonia, în special de samurai, în caz de înfrângere, dezonoare sau de condamnare la moarte. – Din fr. hara-kiri.
n. Mod de sinucidere prin spintecarea pântecelui cu pumnalul, practicat mai ales, de samuraii japonezi. [Sil. ha-ra-chi-ri] /<fr. hara-kiri
s.n. Sinucidere prin tăierea pântecelui cu pumnalul, practicată în Japonia. [< fr., jap. hara-kiri].
s. n. sinucidere rituală prin tăierea pântecului cu pumnalul, practicată în Japonia; seppuku. (< fr. hara-kiri)
(cuiva) harachiri expr. 1. a ucide (pe cineva), a distruge (pe cineva). 2. a ridiculiza (pe cineva), a pune în situație de inferioritate (pe cineva).