s.f. (reg.) zidul din piatră și var, ca un brâu, de la temelia casei țărănești.
s. pr. f.
hârci, s.f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka.
s. (ANAT.) v. craniu.
s. v. babornită, cotoroanță, hoașcă, zgripțuroaică.
s. f., g.-d. art. hârcii; pl. hârci
~ci f. pop. peior. 1) Femeie bătrână, urâtă și rea; hoanghină; hoașcă. ♢ Baba-hârca ființă imaginată ca o vrăjitoare bătrână și rea; baba-cloanța. 2) Craniu de om sau de animal mort. /<ucr. hyrka