expr. a se deprinde (cu necazurile, cu nevoile).
hărșii, s.f. V. hârșie.
hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.
vb. v. aclimatiza, acomoda, adapta, deda, deprinde, familiariza, învăța, obișnui, scumpi, zgârci.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârsésc, imperf. 3 sg. hârseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hârseáscă
hârșii, s.f. (Reg.) Blană (neagră) de miel, cu lâna creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănesc hainele. [Var.: hắrșie s.f.] – Cf. magh. hasker, haskártya „piele de pe burtă”.
s. f. (sil. -și-e), art. hârșia (sil. -și-a), g.-d. art. hârșiei; pl. hârșii, art. hârșiile (sil. -și-i-)