s.f. (Reg.) Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. – Din pol. haska.
s. f.
hăști, s.f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chaqssca „tufiș”.
s. f., g.-d. art. hăștii; pl. hăști
f. pop. Copac uscat cu trunchi găunos. /cf. ucr. chašța
s.f. (înv.) mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă.
s.f. – Trunchi gol, scobit. Origine necunoscută. În Mold. Pare identic cu hașcă, s.f. (înv., tigaie la armele de foc).