havre, s.f. (Rar) Sinagogă. – Din tc. havra.
s. v. sinagogă, templu.
s. f. (sil. -vră), g.-d. art. hávrei; pl. hávre
~e f. înv. (la mozaici) Clădire în care se oficiază slujba religioasă; sinagogă. /<turc. havra
s.f. – Sinagogă. – Mr. havră. Tc. havra (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 857), cf. bg. havra, sb. avra, alb. avrë. De asemenea ar putea proveni direct din ebr. havra „comunitate”.