hematoze, s.f. Transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea bioxidului de carbon și prin fixarea oxigenului din aerul introdus în plămâni în timpul respirației; oxigenare (2). – Din fr. hématose.
s. (FIZIOL.) oxigenare, (înv.) oxidație. (~ sângelui.)
s. f., g.-d. art. hematózei; pl. hematóze
~e f. Proces de oxigenare a sângelui venos. [G.-D. hematozei] /<fr. hématose
s.f. Oxigenare a sângelui venos. [< fr. hématose, cf. gr. haimatosis].
s. f. proces de oxigenare a sângelui venos. (< fr. hématose)