s.f. Incapacitate de a vorbi cu glas tare. – Din fr. hémiphonie.
f. med. Incapacitate de a vorbi cu voce tare. /<fr. hémiphonie
s.f. (Med.) Incapacitate de a vorbi cu voce tare. [< fr. hémiphonie].
s. f. incapacitate de a vorbi cu voce tare. (< fr. hémiphonie)