s. f. (sil. -cla-), art. hemoclazía, g.-d. hemoclazíi, art. hemoclazíei
s.f. 1. Scădere a numărului de leucocite după masă. 2. Hemoliză. [Gen. -iei. / cf. gr. haima – sânge, klasis – ruptură].
s. f. alterare în starea fizico-chimică a plasmei sangvine. (< fr. hémoclasie)