hemoragii, s.f. 1. Scurgere abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin; hemoree. ♢ Hemoragie intestinală = enterohemoragie. Hemoragie nazală = epistaxis. 2. Fig. Curgere, pierdere de capital. – Din fr. hémorragie.
s. (MED.) 1. (înv.) sângerătură. 2. he-moragie nazală v. epistaxis.
s. f., art. hemoragía, g.-d. art. hemoragíei; pl. hemoragíi, art. hemoragíile
~i f. Scurgere de sânge în cazul unor leziuni ale vaselor sangvine. ~ cerebrală. [G.-D. hemoragiei] /<fr. hémorragie