adj. m., pl. heterocrómi; f. sg. heterocrómă, pl. heterocróme
adj. 1. (despre capitulul compozeelor) la care florile din centru sunt de altă culoare decât cele din jur. 2. (fot.) de culori diferite. (< fr. hétérochrome)
heterocromii, s.f. (Med.) Anomalie congenitală caracterizată prin colorarea diferită a irisurilor. – Din fr. hétérochromie.
s.f. Anomalie congenitală caracterizată prin colorarea diferită a irisurilor. [< fr. hétérochromie].
s. f. 1. anomalie congenitală caracterizată prin colorarea diferită a irisurilor. 2. colorație diferită a unor organe vegetale (unicolore). (< fr. hétérochromie)