heteronomi, -e, adj. Care se supune unei legi venite din exterior, străină fenomenului respectiv. [Var.: eteronóm, -ă adj.] – Din fr. hétéronome.
adj. m., pl. heteronómi; f. sg. heteronómă, pl. heteronóme
adj. care se conduce după legi externe, provenite din afară. ♢ (despre schimbări fonetice) condiționat de alți factori. (< fr. hétéronome)
s.f. Însușire de a fi heteronom. [Var.: eteronomíe s.f.] – Din fr. hétéronomie.
s. f., art. heteronomía, g.-d. heteronomíi, art. heteronomíei
s. f. (fil.) principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o derivă din rațiuni externe. ♢ situație, acțiune caracterizată prin faptul că este guvernată nu de legi proprii, ci de legi situate sau impuse din afară. ♢ caracterul a ceea ce este heteronom. (< fr. hétéronomie)