hibe, s.f. (Reg.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.
s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
s. f., g.-d. art. híbei; pl. híbe
s.f. – (Trans.) Cusur, defect. Mag. hiba (DAR). – Der. hibaș, adj. (defectuos). Din aceeași familie face parte hie, s.f. (lipsă, nevoie), din mag. hi.