hidrocefalii, s.f. Afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată. – Din fr. hydrocéphalie.
s. f. (sil. -dro-), art. hidrocefalía, g.-d. art. hidrocefalíei; pl. hidrocefalíi, art. hidrocefalíile
f. Stare patologică constând în acumularea excesivă a lichidului cefalorahidian în cutia craniană. [G.-D. hidrocefaliei] /<fr. hydrocéphalie
s.f. Boală manifestată printr-o îngrămădire de lichid seros în membranele creierului; hidropizie encefalică. [Gen. -iei. / < fr. hydrocéphalie, cf. gr. hydor – apă, kephale – cap].
s. f. acumulare de lichid seros în cavitatea ventriculilor cerebrali; hidrencefalie. (< fr. hydrocéphalie)