hidrofobi, -e, adj., s.m. și f. 1. Adj. (Chim.) Care nu se combină cu apa sub nici o formă; care nu se îmbibă de apă, care nu are afinitate pentru apă; hidrofug. 2. S.m. și f. (Med.) Persoană care suferă de hidrofobie. – Din fr. hydrophobe.
~ă (~i, ~e) 1) Care nu absoarbe apă. 2) (despre plante) Care nu se poate dezvolta într-un mediu cu multă umezeală. 3) (despre substanțe) Care nu intră în reacție cu apa. 4) și substantival Care se teme de apă. /<fr. hydrophobe
~i m. Persoană care suferă de hidrofobie. /<fr. hydrophobe
adj. Care nu intră niciodată în combinații cu apa. ♦ (Despre plante) Care nu se poate dezvolta într-un mediu cu prea multă umezeală. // adj., s.m. și f. (Suferind) de hidrofobie (2) [în DEX '98 și DN]. [< fr. hydrophobe, cf. gr. hydor – apă, phobos – frică].
I. adj. 1. (despre materiale, soluri) care nu are afinitate pentru apă, care nu absoarbe apa; acvifug, hidrofug. 2. (despre organisme) care nu se poate dezvolta într-un mediu cu prea multă umezeală. II. adj., s. m. f. (suferind) de hidrofobie (2). (< fr. hydrophobe)
hidrofobii, s.f. 1. (Chim.) Însușire a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. (Med.) Teamă patologică de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din fr. hydrophobie.
s.f. 1. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. Teamă morbidă de apă (manifestată ca simptom al turbării, al tetanosului etc.). ♦ Turbare. [Gen. -iei. / < fr. hydrophobie].
s. f. 1. proprietate a unui material de a fi hidrofob. 2. teamă patologică de apă (în tetanos, meningită, turbare). (< fr. hydrophobie)